de aici, de la ametitoare inaltimi ale insiratiei va cobora liftul

9

8

7

6

5

4

3

2

1

 P arter. liftul se deschide. din el iese un copil cu parul si ochii de corb. tine in mana un pepene galben. Urc in lift:1

      2

      3

      4

      5

      6. ies, fac dreapta, apoi cobor un etaj pe scari: nu vreau sa ma auda cand vin.            incerc usa; e deschisa:

                                                                   Intru:

Eu: Bau.

El: Te pisicesti din ce in ce mai tare. Nu am auzit liftul.

Eu: Miua.

Ea: Altadata te-am fi ars pe rug. Dar astazi scapi. Ce-ai facut, ai fost la Politehnica?

Eu: Uite: le arat televizorul unde ruleaza un Prozofilm mut "Imaginile vorbesc de la de la sine!"

Prozofilmu:    

[08:40:53] Pedalez. Ploua. Masini la stop. Trec cu grija printre ele, prin balti, ma ud, fumul ma arde pe gat.

[08:40:54] Ma uit fix la ochiul rosu al semaforului.

[08:40:59] Verde. Ma ridic din sa, apas pedala, accelerez, schimd viteza. Din sens opus: tot eu. Ma ridic din sa, apas, accelerez, schimd viteza. Ma uit dupa mine, ma injur, era sa dau peste mine, ce cacat! „Idiotule!” Ce bou sunt... Ma uit si eu dupa mine, ma injur, era sa dau peste mine, ce naspa! „Idiotule!” Ce bou sunt...

[08:41:44] Ne gandim, noi biciclistii=eu si eu , ca uite asa trecem unii pe langa altii, pedalam, zvacnim, aceeleram, ne incordam, numai sa ajungem, sa ajungem la timp. Citim, lucram, discutam, lenevim, dormim, tusim, ne jucam, transpiram, ne ne, ne gandim, ne iubim, ne spetim, ne veselim, scriem, compunem, cercetam, descoperim, numai sa ajungem la timp. Sa ajungem la timp la intalnirea cu noi insine, undeva la adresa de pe plic. Eu si celelalte euri suntem curieri rapizi. Caram amintiri in plicuri sigilate.

[08:43:06] Ma gandesc uneori sa ma las de meserie, e prea mult pentru mine: prea multi nebuni la volan si eu din ce in ce mai obosit si mai neatent. Ma gandesc sa ma las chiar azi, sa nu mai duc la destinatie plicul pe care il am in rucsacul din spate, sa ma opresc in parc si sa il desfac. Daca am noroc si dau de ceva amintiri despre o iubire, o familie, copii si o pensie, atunci ma retrag, imi cumpar un loc de veci in Cismigiu si zac. Apoi o sa-mi sabotez colegii. Le fur bicicletele, daca nu pot le stric, le dezmembrez, le rup, le indoi, il atac, ii lovesc, dau in ei cu argumente, le fur plicurile, mintile. Terorismul memoriei! Pe ei! Sa raman doar eu la sfarsit.

Deci: Am Fost La politehnica, Da’ Nu Imi Amintesc mai nimic

„[...]Dupa ce l-a batut, atacatorul neidentificat a furat corespondenta curierului. Nu se stie ce continea plicul si nici unde trebuia sa ajunga. Autoritatile au dezvaluit faptul ca expeditorul este o persoana din cadrul U.P.B. si ca plicul a fost ridicat de curier in aceasta dimineata pe la ora 8:30.[...]” (Adevarul, nr. 43/20000)